Suchergebnisse

Dezbaterile publice privind administraţia publică sunt de neconceput fără analiza problemelor ce vizează autoadministrarea colectivităţilor locale. Carta Europeană a Autonomiei Locale tratează colectivităţile locale ca fundamente ale democraţiilor contemporane, recunoscându-le dreptul şi capacitatea de a rezolva o parte considerabilă din problemele cu caracter local sub propria responsabilitate şi în interesul populaţiei locale. Pentru exercitarea acestui drept, fiecare stat elaborează cadrul normativ, care, sub influenţa mediului politic, social şi economic, este supus unor permanente modificări, operate pentru a da mai multă forţă sistemului de autoadministrare. Prezenta lucrare îşi propune să faciliteze cunoaşterea, înţelegerea şi însuşirea problematicii autoadministrării colectivităţilor locale. Pe planul informaţiei sunt prezentate rezultatele cercetărilor analitice, obţinute fie în cadrul unor eforturi de cercetare, fie în programe de consultanţă. Rolul acestora este de a sugera pe de o parte importanţa cunoaşterii potenţialului colectivităţilor locale, constrângerilor şi resurselor în planificarea unor măsuri asumate formal şi de o manieră sistematică. Pe de altă parte oferă soluţii practice şi sugestii privind aplicarea unor acte normative şi soluţionarea diverselor probleme generate de practicile cotidiene. Înserarea în conţinutul lucrării a problemelor de natură juridică şi teoretică urmăreşte nu doar înzestrarea cititorului cu informaţii relevante şi actuale. Acestea apar mai degrabă ca un reper pentru contemplare, pentru clarificare şi sistematizare şi mai ales pentru a le situa corect în raport cu misiunea activităţilor circumscrise administrării. Lucrarea va fi utilă celor implicaţi în procesul decizional local, funcţionarilor publici din instituţiile administraţiei publice locale, angajaţilor întreprinderilor municipale, studenţilor şi masteranzilor, tuturor celor interesaţi de problemele autoadministrării locale.

The purpose of this thesis is to develop knowledge about what responsible leadership is, as well as develop a theoretical model for responsible leadership in the perspective of caring science. The study takes as its point of departure the research tradition in caring science developed by Katie Eriksson and her colleagues at Åbo Akademi University in Vasa. The overarching methodological approach is Gadamer's (2004) hermeneutic philosophy. The scientific interest is mainly theoretical. The theory model is 'tested' in a clinical context in two hospitals. This implied that leaders were taught about the developed model. Thereafter the leaders 'translated' it into their own language and gave it meaning in their clinical context. The clinical part of the study can be regarded as a moment of application research in the sense of hermeneutic. Responsible leadership is treated in this thesis as aas a part of human existence and the model is not explicitly associated with leadership in organizations.