Suchergebnisse

Arbitrajul privat voluntar nu mai este o metoda alternativa de solutionare a litigiilor. Acesta a devenit o metoda uzuala de solutionare a disputelor, o mentalitate de interpretare a textelor legale si, poate, un mod de viata. La prima vedere, lucrarea are un caracter exclusiv juridic. Resorturile scrierii acestei lucrari nu au fost numai juridice. De altfel, a scrie despre arbitrajul privat voluntar numai din perspectiva juridica echivaleaza cu neîntelegerea finalitatii acestuia. Solutionarea litigiului arbitral nu este un mestesug, ci este si devine permanent o arta. Aceasta din urma perspectiva a constituit adevaratul resort al scrierii prezentei lucrari. Elementul de noutate al lucrarii îl constituie analiza pragmatica, dar livresca si, totodata,exclusiva a textelor procesual-civile romane referitoare la arbitrajul privat voluntar.

Scopul prezentului articol este să indice şi evalueze mecanismul de devenire metodologică a instituţiei conflictului de legi. În cadrul acestui mecanism, conflictul de legi nu mai oscilează ferm între metodologia multilateralismului şi metodologia unila­teralismului. Mecanismul în discuţie sugerează că multilateralismul contemporan supravieţuieşte graţie unilateralismului însuşi. Aceeaşi idee se "mişcă" în‑între ordinile juridice naţionale, ordinea juridică internaţională şi ordinea de drept cvasi‑federal a Uniunii Europene, pe de o parte, pune în mişcare conceptul de "norme de aplicare necesară", pe de altă parte. Concluzia noastră conduce la ideea potrivit căreia doctrinarii contemporani au dobândit identităţi în mişcare. Asemenea identităţi le permit să conceptualizeze, cu adevărat, în mişcare.

Prezentul articol explorează interacțiunea dintre realitatea juridică internațională și realitățile juridice naționale. Actori de drept public și drept privat deopotrivă interacționează și diluează "granițele" trasate, potrivit logicii westfaliene, între sistemul de drept internațional și sistemele de drept național. Drept urmare, situații transnaționale survin în interiorul și exteriorul statelor-națiune, pe de o parte, dau naștere la adevăruri transnaționale, pe de altă parte. Din punct de vedere practic, două asemenea situații transnaționale, generatoare de adevăruri transnaționale, servesc drept instrument pentru contemplarea teoretică a așa-numitului concept "ordini juridice contorsionate" propagat de autori din toată lumea, care poate sprijini doctrinari și practicieni deopotrivă în gestionarea noilor realități juridice.

Situațiile transnaționale sunt imaginea dreptului transnațional în acțiune. Acest articol subliniază nevoia de a teoretiza acest drept transnațional în acțiune. Asemenea teoretizare nu poate neglija ordinile juridice transnaționale. Interacțiunea dintre actorii de drept privat și actorii de drept public este plină de dinamism. În plus, aceeași interacțiune se desfășoară dincolo de, dar și de-a lungul și de-a latul teritoriilor statelor-națiune în egală măsură. Teoretizarea acestei interacțiuni – esența dreptului transnațional în acțiune, implică, la urma urmelor, înțelegerea realităților transnaționale pe care le trăim.