Suchergebnisse

Războiul ruso-ucrainean nu este doar un război regional. Este războiul care marchează o ruptură în relațiile dintre Rusia și Occident, război care va avea repercusiuni profunde atât pentru Europa, cât și pentru întreaga lume. Invazia Federației Ruse în Ucraina tinde să devină cel mai important conflict militar de la finalul celui de al Doilea Război Mondial. Astfel, acțiunile Federației Ruse în Ucraina devin subiectul de discuție nu doar în cancelariile și în discursul liderilor occidentali, dar devin subiect prezent pe masa de lucru a comunității academice. Prezentul articol are drept scop reliefarea cauzelor emergenței războiului ruso-ucrainean. În articol vor fi reliefate acțiunile întreprinse de către Federația Rusă în Ucraina pe parcursul a trei decenii.

La un interval de aproximativ trei decenii de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Republica Moldova, subiectul cu referire la relațiile moldo-române rămâne a fi unul prezent atât în discursul politicienilor, cât și în cercetările reprezentanților comunității academice. Primul stat care a recunoscut independenţa Republicii Moldova a fost România. În contextul analizei relațiilor moldo-române prezentul articol este axat pe cercetarea specificului colaborării Republicii Moldova cu România pe dimensiunea economică. Astfel, sunt reliefate principalele aspecte ale relațiilor politice, comercial-economice și sociale moldo-române din perioada anilor 2009-2021.

În pofida eforturilor de combatere a fluxurilor financiare ilicite, a spălării banilor și a corupției, milioane de lei sunt scoși din țară în fiecare an și ascunși în alte țări sub formă de bunuri. Fenomenul de crimă frontalieră este în creștere, iar legislația în acest domeniu rămâne în stagnare. Prevederile legislative fiind prezente parțial în diferite legi sau convenții, unele prevederi necesare lipsesc. Astfel, necesitatea unei sistematizări și completări a legislației în domeniul asistenței juridice internaționale în materie penală rămâne una dintre priorități. Practica altor state s-a dovedit a fi cea mai potrivită sursă de inspirație pentru îmbunătățirea și completarea legislației Republicii Moldova, fapt elucidat în această cercetare. Criminalitatea transnațională a arătat necesitatea unor mecanisme îmbunătățite pentru combaterea impactului acesteia, iar facilitarea recuperării bunurilor infracționale au determinat comunitatea internațională și Republica Moldova să adopte numeroase convenții și tratate care rămân a fi incomplete și insuficiente pentru țara noastră.

Fiind preocupat de dezvoltarea marketingului turistic în sfera serviciilor, autorul prezentei cercetări a studiat modalitatea aplicării proceselor creative și instrumentele ce pot fi utilizate în acest sens, aspectele de marketing turistic care pot fi implementate pentru îmbunătăţirea domeniul turistic.

Protecția și păstrarea datelor cu caracter personal țin în mod clar de dreptul la respectarea vieții private, astfel cum este garantat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această din urmă dispoziție protejează o întreagă serie de drepturi, și anume dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței. Principiul este acela că art. 8 protejează informațiile cu caracter personal în privința cărora un individ poate spera în mod legitim că nu sunt publicate sau utilizate fără consimțământul său. Studiul își propune o incursiune în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obiectivul principal fiind identificarea hotărârilor care au un impact fundamental asupra doctrinei și practicei în materia colectării datelor cu caracter personal. Suntem conștienți de faptul că multiple reglementări în domeniul colectării datelor cu caracter personal pot fi spicuite și din practica Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Totuși, având impactul direct al hotărârilor CtEDO asupra Republicii Moldova, am găsit de cuviință să ne rezumă doar la acest aspect. Cu toate acestea, în studiile ulterioare vom aborda problematica protecției datelor cu caracter personal și pe dimensiunea Curții de Justiție a Uniunii Europene. Ideea de bază, desprinsă din studiul respectiv ține de faptul că autoritățile din Republica Moldova urmează să-și ajusteze legislația și practicile la standardele enunțate de CtEDO și astfel să evite eventuale condamnări din partea Curții Europene

Informarea și consultarea angajaților, fie cu privire la situație generală a colectivității din cadrul unității de lucru, fie asupra cerințelor și circumstanțelor particulare de executare a muncii de către individ constituie o garanție indispensabilă a realizării corespunzătoare a dreptului la muncă. Modificările normative operate în cursul ultimilor ani, urmarea semnării Acordului de Asociere și stabilirea priorităților de armonizare la aquis-ul comunitar, servesc indispensabil la crearea unui climat formal și procedural suficient pentru exercitarea corespunzătoare a dreptului fundamental la muncă și asociere în interese de muncă, micșorând considerabil lacunele normative capabile să limiteze exercitarea acestora.

Țările din întreaga lume se confruntă cu impedimente legale atunci când se ocupă cu recuperarea bunurilor infracționale - în special țările în curs de dezvoltare care nu au resursele necesare pentru a se confrunta cu abilitățile și creativitatea infractorilor. Amploarea problemei crește și ne demonstrează că este nevoie de o abordare mai eficientă pentru recuperarea fondurilor furate. Există percepția că "cooperarea internațională" în cadrul unei anchete și cazuri de recuperare a activelor se referă la asistența juridică internațională - procesul formal de solicitare a asistenței de la o jurisdicție străină. Cu toate acestea, în practică, există un pas care ar trebui să fie mai înainte în proces, care este adesea ignorat sau uitat și care este la fel de important, dacă nu chiar mai mult. Aceasta este asistență administrativă reciprocă, adesea descrisă doar ca "asistență informală" . Aproape toate cazurile de corupție și delapidare au o dimensiune internațională semnificativă, indiferent dacă este vorba de conturi bancare străine și rezidențe în străinătate sau un lanț de tranzacții care circulă prin mai multe jurisdicții. Pentru a începe cooperarea internațională informală, tot ce este necesar este ca un ofițer sau un procuror să ridice telefonul sau să-i trimită prin e-mail omologului său dintr-o altă jurisdicție pentru a solicita asistență în verificarea informațiilor pentru a sprijini o anchetă penală în curs. Această cooperare informală ajută echipa de anchetă să dezvolte o imagine mai bună și mai completă a cazului. Îi ajută să identifice probele oficiale care ar putea fi necesare din străinătate pentru a aduce cu succes urmărirea penală și, în cele din urmă, pentru a recupera orice bunuri infracționale cu resurse limitate la îndemână.

Deși fenomenul paradiplomațe a apărut în anii 1970, abia la începutul sec. XXI acest concept a devenit prezent în cercetările științifice și în discursurile politicienilor. Acest termen a fost inventat pentru a desemna activitățile internaționale ale instituțiilor necentrale ale unui stat: municipalități, regiuni, companii private etc. Pornind de la raționamentul conform căruia politica externă reprezintă activitatea statului în afacerile internaţionale sau activitatea statului pe arena internaţională, fenomenul ,,paradiplomație" la fel desemnează activitatea internațională a regiunilor sau blocurilor regionale transnaționale, companiilor private, municipalităților, etc. Prezentul articol are drept scop reliefarea corelației prezente între conceptul de ,, paradiplomație" și ,,politică externă".

Protecția drepturilor fundamentale ale omului a devenit o axiomă ce nu mai necesită lux de argumentare. În altă ordine de idei, în prim plan începe să iasă protecția drepturilor omului pe internet. Aceasta cu atât mai mult, cu cât internetul joacă un rol important în viața cotidiană a oamenilor și în toate aspectele societății umane. Impactul internetului asupra activității sociale, economice și culturale este, de asemenea, în creștere. Cercetarea științifică va fi consacrată următoarelor aspecte ce țin de întrunirile și participările în spațiul digital din Republica Moldova: (1) Libertatea de alegere a paginilor web, a aplicațiilor sau altor servicii pentru constituirea, aderarea la, mobilizarea și participarea în grupuri și adunări sociale; (2) Dreptul la protestul pașnic online; (3) Libertatea de a utiliza instrumente online disponibile pentru a participa la dezbateri de politică publică la nivel local, național și global, inițiative legislative și la scrutinul public.

Actul administrativ reprezintă una din formele prin care autoritatea publică îşi realizează misiunea, fiind cea mai importantă dintre acestea din punct de vedere juridic. Codul administrativ introduce concepte noi și reglementează activitatea administrativă care reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, contractele administrative, actele reale și operațiunile administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, fiind posibilă astfel organizarea aplicării legii și aplicarea nemijlocită a legii.

Conceptul de domiciliu urmează a fi cercetat atât prin prisma reglementărilor naționale, cât și a celor internaționale, deoarece acest termen nu are aceiași semnificație, or aplicarea termenului este mult mai largă și nu urmează a fi identificată cu noțiunea de "locuință" în sensul dreptului de proprietate asupra unui imobil. Importanța stabilirii domiciliului sau a reședinței temporare este determinată de efectele juridice pe care le produce din punct de vedere a dreptului constituțional, civil, penal, familiei ș.a. Prezentul demers științific, divizat în două părți, reprezintă o încercare de definire a termenilor de bază, identificarea situațiilor de determinare a domiciliului în cazul persoanelor minore, a persoanelor ocrotite, regulile și excepțiile reglementate atât la nivel național, cât și internațional.

In consumer dispute, litigation most of the time brings together a professional and a consumer who very often does not appear or appear alone in front of the judge, but does not really defend himself. The temptation of some judges here is to come to the aid of the party who does not appear or who does not defend himself well and therefore to apply the consumer protection rules ex officio. On this point, French and European case law has long been contradictory. In order to harmonize national law with European law, the French legislator confers to the judge the power to apply ex officio the provisions of the Consumer Code by means of the ex officio statement. The effectiveness of European consumer law, both protecting consumers and regulating the market, justifies the creation of an autonomous procedural law rather than an instrumentalisation of the ex officio recording of legal remedies. In these circumstances it is important to see the evolution of the recognition of the power of the judge ex officio, on the one hand, from the denial of said power to the faculty to do so (§ 1st) and, on the other hand, the power to waive ex officio the obligation to do so (§ 2nd).

Procesul de reevaluare a amplorii amenințărilor militare în contextul asigurării securității internaționale a fost determinat de sfârșitul Războiului Rece. În acest context, percepția problematicii securității a fost generată de evaluarea generală a posibilelor amenințări și riscuri de securitate. Pe baza acestui fapt, securitatea persoanei, a individului uman, a fost concepută ca un element fundamental al construcției sistemului securității, inclusiv subsistemul său de asigurare a securității naționale. Prin urmare, fenomenul securității a fost reinventat, reevaluat și conștientizat în contextul noilor realități, astfel încât importanța securității statului a scăzut, fiind înlocuită de preocupările pentru noile riscuri, pericole și amenințări cum ar cele ce țin de schimbările climatice, de procesele sociale, degradarea ecologiei și stării mediului etc. Ca urmare, a fost generată o creștere a importanței dimensiunilor non-militare ale securității. Securitatea umană, ca o nouă concepție constructivistă în studiile de securitate, a condus la apariția de noi perspective asupra securității ca fenomen social global, fiind o concepție produsă de abordarea critică asupra neorealismului. Securitatea umană implică asigurarea protecției persoanelor luate individual, dar și ca un tot întreg social. Acest lucru este posibil prin asigurarea condițiilor de viață, a nevoilor fundamentale ale persoanei umane. Siguranța individuală se bazează pe repere strategice care evidențiază scopul educării, instruirii și dezvoltării calităților și virtuților fundamentale ale persoanei, pentru a o pregăti să facă față riscurilor și amenințărilor imediate ce țin de securitate. Anume aceste repere reprezintă un fundament pentru fortificarea mecanismelor de asigurare a securității umane la începutul secolului XXI. În articol se analizează procesul de asigurare a securității umane în condițiile globalizării, subliniind modalitățile de realizare a transformărilor globale în domeniul securității, investigațiile fiind direcționate în principal pentru a scoate la lumină procesele actuale de reconfigurare a pozițiilor și redimensionare a democratizării în contextul perfecționării mecanismelor care asigură securitatea persoanei umane și a umanității în ansamblu.