Suchergebnisse

Având în vedere natura complexă și dinamică a războiului modern, inducerea în eroare a devenit un instrument vital în mediul de operare contemporan pentru realizarea succesului operațional și obținerea avantajelor strategice. Din acest motiv, contracararea acestor tipuri de acțiuni desfășurate de inamic reprezintă o cerință operațională crucială, în sprijinul realizării efectelor dorite și, în consecință, îndeplinirii misiunii. În plus, odată cu sporirea utilizării tehnologiilor moderne și a tacticilor de război informațional de către posibilii adversari, informațiile au devenit o resursă esențială în operațiile de contracarare a acțiunilor înșelătoare ale acestora, prin asigurarea unui nivel ridicat de protecție și siguranță a personalului și operațiilor militare proprii. Războiul ruso-ucrainean în desfășurare a dovedit încă o dată că inducerea în eroare rămâne un instrument viabil în mediul de operare contemporan și poate fi considerată, în continuare, un multiplicator uriaș al efectelor operaționale pe câmpul de luptă. Având în vedere aceste considerente, studiul de față explorează diferite abordări pentru diminuarea și contracararea impactului înșelăciunii la nivelul operativ al conflictului și identifică modalități concrete prin care funcția întrunită "Informații" poate sprijini eforturile de contracarare a inducerii în eroare a adversarului, pe parcursul întregului său proces

Este munca un "lucru" în sens juridic? O opinie recentă a răspuns afirmativ la această întrebare. Aceasta este o eroare, întrucât operează cu material nediferențiat și nu face deosebirile pe care rigoarea conceptuală le impune. Pe deasupra, o atare opinie reprezintă o îndepărtare nejustificată de definiția în general agreată a conceptului de "lucru". Prezintă interes și conexiunea dintre această concepție și turnura către "imaterial" în gândirea unor juriști care au început să contopească noțiuni precum "bunuri", "drepturi patrimoniale" și "lucruri incorporale".

În era internetului, a tehnologiei din ce în ce mai avansate și a mediului informațional omniprezent și imens exploatat, comunicarea în domeniul securității și apărării a căpătat o importanță deosebită. Într-o perioadă a extinderii și diversificării fenomenului hibrid, a unei competiții geopolitice asertive, bazate în largă măsură pe orice metode și mijloace menite să asigure îndeplinirea intereselor statale proprii, se constată utilizarea media și a rețelelor de socializare mai mult ca oricând pentru influențarea și chiar manipularea opiniei publice menite să schimbe percepții, să inducă în eroare, să polarizeze și să dividă. Astfel, a apărut necesitatea conceptului de comunicare strategică, dezvoltat în lumea occidentală, inclusiv la nivelul Alianței Nord Atlantice, pentru a sprijini realizarea obiectivelor de securitate ale Alianței și ale Statelor Membre. Articolul de față se dorește o pledoarie pentru acordarea unei importanțe sporite la nivel militar și politic comunicării strategice, în contextul extinderii și diversificării fenomenului hibrid ca realitate care trebuie revelată și contracarată la adversari și folosită pentru atingerea propriilor scopuri.