Suchergebnisse

Dezintegrarea URSS, produsă în decembrie 1991, a marcat, din punct de vedere istoric, finalul Războiului Rece. Foarte mulți dintre analiștii de politică externă s-au grăbit să afirme că Federația Rusă a încetat să mai reprezinte o amenințare pentru lumea occidentală. În ciuda faptului că s-a confruntat cu o multitudine de probleme economice, sociale și militare, sub conducerea lui Vladimir Putin, statul rus a reușit să renască. Revenirea miraculoasă a Federației Ruse a fost posibilă ca urmare a implementării cu succes a unei politici de centralizare economică, ce s-a suprapus cu o perioadă de creștere, la nivel global, a prețurilor la hidrocarburi. Prosperitatea economică a încurajat guvernul rus să revină la vechile practici din perioada sovietică, reușind să dezechilibreze fragilele state din Europa de Est și să pună din nou în pericol pacea întregului continent.
Dezintegrarea URSS, produsă în decembrie 1991, a marcat, din punct de vedere istoric, finalul Războiului Rece. Foarte mulți dintre analiștii de politică externă s-au grăbit să afirme că Federația Rusă a încetat să mai reprezinte o amenințare pentru lumea occidentală. În ciuda faptului că s-a confruntat cu o multitudine de probleme economice, sociale și militare, sub conducerea lui Vladimir Putin, statul rus a reușit să renască. Revenirea miraculoasă a Federației Ruse a fost posibilă ca urmare a implementării cu succes a unei politici de centralizare economică, ce s-a suprapus cu o perioadă de creștere, la nivel global, a prețurilor la hidrocarburi. Prosperitatea economică a încurajat guvernul rus să revină la vechile practici din perioada sovietică, reușind să dezechilibreze fragilele state din Europa de Est și să pună din nou în pericol pacea întregului continent.

În prezentul articol se va analiza proiecția puterii economice și militare a Rusiei în regiunea Mării Negre, văzută atât prin prisma resurselor imense ale acesteia, cât și ca mijloc de proiecție a puterii militare în statele riverane și în Mediterana de Est. Perspectiva energetică este fundamentală în geopolitica Rusiei, iar regiunea Mării Negre este percepută de aceasta ca punct de confluență a mai multor interese globaliste, în care Rusia își dorește să fie nu doar mediator, ci pivotul determinant care să impună politica regională. Crearea unei dependențe energetice a Occidentului față de resursele rusești reprezintă un scop politic bine definit în strategia rusească. Gazele rusești devin astfel un veritabil cal troian prin care Rusia poate influența politicile europene, acest instrument energetic fiind completat și de alte instrumente de forță, menite să submineze sau să diminueze rolul NATO în Europa de Est. Interesele rusești se concentrează, în primul rând, pe dorința de a menține diferite niveluri de influență politică și economică în fiecare stat riveran, de a menține Marea Neagră sub control în privința exporturilor de petrol sau gaze naturale și a altor transporturi maritime prin portul Novorossiysk, precum și pe dorința de a preveni un deficit de securitate față de NATO, care ar putea amenința flancul de sud-vest al Kremlinului. În urmărirea acestor interese, strategia Rusiei se bazează pe utilizarea instrumentelor politice, diplomatice, informaționale și economice, care sunt susținute de o capacitate militară din ce în ce mai credibilă, aspecte care vor fi analizate și explicate în acest articol.